Online: then and now

Mai tineti minte ca acum cativa ani se discuta despre internet ca loc unde poti sa te ascunzi in spatele unei identitati fictive, sa evadezi din realitate si asa mai departe? Erau vremurile in care netul era in mare parte impersonal, site-urile apartineau companiilor si erau niste spatii oficiale, iar interactiunea intre utilizatori se desfasura pe mIRC sau forumuri.

Dar acum te mai poti ascunde? Poti, inca se mai practica asta, dar intrebarea e daca mai vrei sa te ascunzi. Cred ca s-a produs fenomenul exact invers, in care vietile private au devenit mai expuse ca niciodata – prin site-uri sociale, bloguri, micro-blogging, retele profesionale, site-uri de joburi si sa nu uit de cele pentru clipuri video, unde tot poporu’ poate vedea tampeniile pe care le-ai filmat; la limita, putem spune ca toata lumea e legata de toata lumea prin retelele astea. Importante pentru utilizatori sunt socializarea si exprimarea sinelui, nu ascunderea lui. 

Angajatorul cauta pe net date despre candidat: pe langa banalitati de genul rezultate de la examene sau concursuri, mai important e ca gaseste un profil de unde sa afle detaliile care sa-i dea de gol caracterul, trecutul, modul in care gandeste… Elevi, studenti sau angajati care au scris pe bloguri despre vietile lor private sau intamplari din scoala/din firma care au deranjat au fost sanctionati sau chiar exmatriculati, respectiv concediati – ceea ce a avut efectul contrar: s-a atras mai multa atentie asupra informatiei care n-ar fi trebuit sa se afle si din cauza careia l-au sanctionat pe om. Aici un exemplu destul de vechi, e tipul asta. E complicat – asumarea textelor, limita pana la care poti merge cu dezvaluirile din interior (in cazul tipului, fiind o scoala, deci un serviciu public, nu era mare secret…) and so on.

Ma gandeam cate conturi publice are o persoana, presupunand ca isi foloseste numele real, asa ca le inventariam pe ale mele si am ajuns la vreo 12, dintre care facebook, blogurile mele (…si comentarii pe ale altora), pe wordpress si pe blogger, hi5, linked in, profilul public de yahoo, twitter si asa mai departe. Daca ma gandesc bine poate mai exista si wishlists si conturi pe alte site-uri uitate de nu-stiu-cand dar unde inca apare numele. Deja ajungem la two digits, si astea-s numai cele publice. Suntem comunicati cu totul :)

So, online then and now, privat si public… Ne e mult mai usor sa (ne) comunicam insa ne expunem cu totul.  E o alegere. Pana la un punct.

Simon says: Vote it here. daca n-ai ce face.