Valentin vs Dragobete? De unde si pana unde.

Long overdue.


Anul asta, mai mult ca niciodata, am avut ocazia sa vad o ruptura intre cei care sarbatoresc Valentine’s si cei care prefera Dragobete. Argumentele celor din urma se invart invariabil in jurul lui „e romaneasca, e traditionala,de ce sa importam”.

Oare isi aminteste cineva de sarbatoarea Dragobetelui de pe vremuri? Oare strabunicii se dragobeteau in ziua respectiva?

Dragobetele e o sarbatoare de import la fel ca si Valentine’s, prin simplul fapt ca daca nu aveam un import american care sa nasca reactia, Dragobetele zacea si acum in adormirea specifica sarbatorilor obscure romanesti. E ca si cum militezi pentru Cola Light si acuzi Cola regular ca e o porcarie straina comerciala.

Cred ca o singura data am sarbatorit Valentinu’, si pe atunci aveam 16 ani. Recunosc ca singularitatea se datoreaza in mare parte si lipsei de relatii din acea parte a anului, asa in general. Aveam prietene disperate (ok, exagerare, dar nu foarte mare) ca nu au pe nimeni de 14 Feb si le cuprindea o tristete foarte clar definita.

Poate eram si eu asa intr-o oarecare masura. Dar pana la urma orice sarbatoare iti evidentiaza lipsurile din viata ta de la un moment dat. Orice sarbatoare care nu se potriveste pe ce avem noi ne deprima. (Fishism?)

Anunțuri

Copii pastilati

Porcariile de luat pe post de droguri nu incep si nu se termina cu etnobotanicele. Tin minte ca la asa-zisa disparitie a magazinelor de vise (?) aparuse un articol despre cum compenseaza amatorii de tripuri lipsa plantelor: cu praf pentru spalaturi vaginale. Il inhaleaza. Poftim?! wtf? Pentru ca are in compozitie benzidamina.

Inca o chestie la care i-a dus capul – Tussin, pe care il iau cu pumnul ca sa aiba tripuri cu viziuni si lumini si pretty colours. Aici ii incanta efectul dextrometorfanului. E foarte posibil ca numai pentru mine sa fie o noutate. E foarte posibil si ca ei sa nu stie ce sa ia atunci cand ii apuca tusea, ca doar Tussin e numai pentru recreational purposes. Ce expresie idioata.

Cum naiba sa va duca capul la asa ceva, copii nebuni? Nu mai bine fumati voi ceva natural si sanatos si lasati pastilele de tuse pentru cei care au nevoie de ele? Uite asa Tussin se elibereaza acum numai cu prescriptie, si asta n-ar fi o problema numai ca nici nu prea se gaseste in farmacii cand ai nevoie de el.

Sunt persoane pe netul asta larg care povestesc foarte sigure de ele despre ceea ce au incercat, cum au evaluat ei bine riscurile, posibile probleme si dozajul de care e nevoie ca sa ajungi la diverse rezultate trippy. Ei par sa fie dintre cei mai periculosi pentru ca sunt constienti de cate se pot intampla cand iau pastile insa asta nu-i opreste. In mintea lor, ceea ce fac este perfect calculat si deci rational, in niciun caz o incercare aproximativa de o prostie fara margini.

Mergeti ba la o plimbare, pe un munte, faceti un sport de performanta, imbatati-va („cu moderatie!”), faceti sex, mancati ciocolata! Ce dracu’ aveti in cap?

HTRK#3

Nu ii interzice sa faca ceva ce tu faci. Eventual chiar in momentul ala.

Stateam in statie, genul de statie care formeaza un intrand fata de drum. Ma uitam in zare visand albatrosi care ma duc la munca. Aud „Stai acolo. Stai acolo! Stai acolo am zis! Stai acolooo!”. Era o tipa pana in 30 de ani care dadea indicatii copilei de 4-5 ani care era cu ea. Tipa coborase de pe trotuarul statiei pana cu 1-2 pasi in intrandul pentru autobuz. Indicatia era ca fetita sa ramana pe trotuar. Cea mica n-a stat, of course, ci a coborat langa maica-sa .

Pentru ca orice copil vrea sa faca ce face si ma-sa/ta-su, pentru ca vrea sa vada si el , pentru ca vrea sa faca si el, pentru ca vrea sa vada si el cum te simti cand esti mare.

Nu poti sa ii interzici copilului sa faca ceva ce tu faci.

Nu poti sa ii interzici adolescentului sa fumeze cand tu esti cu pipa in gura mereu. Nu poti sa ii interzici sa stea la calculator cand te vede facand asta. Copilul mic n-o sa inteleaga de ce lui ii interzici si nici nu va face distinctia clara intre faptul ca tu ai de fapt treaba la calculator, ceea ce nu inseamna ca te joci.

Chiar daca in capul tau rationamentul e ca vrei sa-l aperi de greseli pe care le-ai facut tu – ei bine NU functioneaza daca el te vede facand ceea ce lui ii interzici. Vrei sa-l ai educat asa cum iti imaginezi? Fii exemplul. Chiar daca, sau mai ales daca asta inseamna sa te abtii si sa te autoeduci ca sa poti deveni acest exemplu.

Mesaj de incurajare pentru toate pitipoancele din lumea larga. Featuring dedicatie speciala

Nu va schimbati, tineti-o tot asa! Va sustinem din tot sufletul.

Fara voi viata ar fi mult mai plictisitoare. Lumea s-ar plictisi – unii pentru ca n-au la ce sa se dea, altii pentru ca n-au ce barfi, altele pentru ca n-ar avea pe ce sa fie invidioase. Producatorii de sclipici, paiete, ruj si gene false ar simti ce-i aia criza, ca sa nu mai vorbim de toti Jimmy Chooii, Guciii si Armaniii. Fotbalistii n-ar mai avea de unde sa aleaga. Notiunea de „dragoste adevarata” si-ar pierde tot intelesul. Capatos n-ar mai avea de ce sa se trezeasca dimineata, tabloidele ar da faliment iar chirurgia estetica ar disparea.

Cu dedicatie:

When you walk in the bar, and you dressed like a star, rockin’ your f me pumps.

And the men notice you, with your gucci bag crew, can’t tell who he’s lookin’ to. Cuz you all look the same, everyone knows your name, and that’s you whole claim to fame. Never miss a night, cuz your dream in life, is to be a footballers wife.

You don’t like players, that’s what you say-a, but you really wouldn’t mind a millionaire. You don’t like ballers, they don’t do nothing for ya, but you’d love a rich man six foot two or taller. You’re more than a fan, lookin’ for a man, but you end up with one-nights-stands.

He could be your whole life, if you got past one night, but that part never goes right. In the morning you’re vexed, he’s onto the next, and you didn’t even get no taste. Don’t be too upset, if they call you a skank, cuz like the news everyday you get pressed.

You don’t like players, that’s what you say-a, but you really wouldn’t mind a millionaire. Or them big ballers, don’t do nothing for ya. But you’d love a rich man six foot two or taller,

You can’t sit down right, cuz you jeans are too tight, and your lucky its ladies night. With your big empty purse, every week it gets worse, at least your breasts cost more than hers.

So you did miami, cuz you got there for free, but somehow you missed the plane. You did too much e, met somebody, and spent the night getting caned.

Without girls like you, there’d be no fun, we’d go to the club and not see anyone. Without girls like you, there’s no nightlife, all those men just go home to their wives.

Don’t be mad at me, cuz you’re pushing thirty, and your old tricks no longer work.

You should have known from the job, that you always get dumped, so dust off your fuck me pumps

Nativii digitali

Copiii generatiei X si ai primilor din generatia Y, nativii digitali sunt intaia generatie de oameni nascuti intr-o lume gata interconectata. Sunt cei care cresc din prima zi a vietii lor inconjurati de tehnologii de comunicatie. Vor fi stiut dintotdeauna cum arata un computer, ce e internetul, vor avea telefoane mobile la varste pe care le-am putea considera improprii. Astia sunt/vor fi copiii nostri.

 

noi, peste cativa ani

Am incredere ca generatia asta va fi mai echilibrata, mai critica si mult mai bine informata decat noi. Singura conditie e sa fie invatati sa-si caute informatiile, sa discearna intre surse bune vs surse proaste si sa li se explice valoarea reala a imensitatii de date la care au acces.

Gandurile astea le aveam de ceva timp, si poate nu le-as fi scris daca nu rasfoiam cartea Mihaelei Nicola – „Cu manusi„. Intr-un paragraf intitulat „Carti, nu computer” autoarea isi arata dezaprobarea fata de parintii care isi obisnuiesc copiii mici cu calculatorul. Unul dintre sfaturi este:

Folositi computerul cat de tarziu se poate si doar dozat, pentru stimularea perspicacitatii si pentru distractie.

Asa  mi-am amintit de nativii digitali, notiune care nu se potriveste deloc cu propunerea de mai sus. Nu sunt de acord cu folosirea computerului doar ca o curiozitate, „pentru distractie”. Daca invatam copiii cu ideea ca pe ecranul computerului apar numai chestii distractive, s-ar putea sa ramana cu preconceptia asta. Cred ca asta s-a intamplat cu cei care acum sunt adolescenti: au vazut mai degraba latura de jucarie avansata. De ce? Poate pentru ca asta vedeau si parintii lor.

Nu ma indoiesc ca sunt in continuare multi adulti (40+) care cred cu tarie ca internetul nu e bun de nimic, are numai porcarii in el, fiind cvasi-inutil pentru oamenii seriosi. Ei sunt parintii care isi transfera propria lor teama de ceea ce nu cunosc suficient asupra copiilor lor. Probabil cred ca e mai usor sa fereasca decat sa explice.Oare nu se gandesc ca cei care sunt acum mici vor trai mereu inconjurati de tot mai multa tehnologie? Poate chiar vor avea joburi care se fac in totalitate pe computer – ocupatii care acum 15 ani nu existau (si probabil unele care nici acum nu exista). Discutam subiectul cu Andrei si ne-am dat seama ca amandoi avem astfel de joburi. E absurd sa feresti copilul de computer.

Calea cea mai buna, avand in vedere conditiile in care cresc copiii nativi digital, este sa fie invatati din momentul in care devin curiosi ca internetul si computerul sunt unelte incredibil de puternice care stau la dispozitia lor in primul rand pentru informatie si comunicare.

Ziceam la inceput ca am incredere in generatia urmatoare sa devina mai bine informata si mai greu de manipulat decat suntem noi. Ei nu vor mai sta dupa ce li se serveste din televizor, isi vor cauta singuri tot ce vor sa afle sau sa priveasca. Cel mai probabil vor sti ce se intampla inaintea „televizorului”. Se vor orienta mai bine, vor discerne mai bine, vor avea inca mai multe optiuni iar alegerile lor vor fi inca mai filtrate, mai justificate.

Din pacate conditia principala ca acest lucru sa se intample sta tot in puterea noastra, imigrantii digitali. De acum, educatia are o noua dimensiune pe care parintii ar trebui sa si-o asume mai responsabil decat „lasa internetul ala, numai prostii faci cu el, pune mana pe o carte”. De ce sa ne limitam la o carte, cand am putea accesa cantitati de informatii mai mari decat in toate bibliotecile din oras? Povestea cu prostiile internetului e discutabila. E cam acelasi lucru cu a-ti invata copilul sa-si vada de treaba in loc sa se joace cu ce are prin casa.

Imi imaginez ca frazele astea pot suna rasuflat, dar multi le stiu doar in teorie  (si, desigur, cei care trebuie sa le afle nu vor calca in veci pe aici) fara sa faca legatura ca chestia aia din sufragerie, daca e folosita corect, poate deveni cel mai important instrument de educare si mai ales autoeducare pentru copil.

Cautand imagine pentru articol am aflat ca exista o carte scrisa pe tema asta: Born Digital, de John Palfrey si Urs Gasser. Vad ca se poate comanda de la Okian.ro, in alta parte nu cred ca se gaseste.

Imi doresc sa fi scris mai bine articolul asta dar se simte rugina. Si ora 6 AM.