Frivolitati (muzica + magazine = M&M)

Se face ca vine primavara de vreo luna, doua. De o saptamana au inmugurit si inflorit crengile care au stat cam mult timp goale de verde. Ca iubitoare rasdeclarata de vara, abia astept sa vina vremurile de tricou si sandale. Iar o sa imi propun sa nu mai arat ca o coala de hartie si iar o sa esuez – primo, pentru ca n-o sa am unde sta la soare, secundo, pentru ca n-o sa merg la mare (de unde atata concediu).


"Cum la Bacau, frate?!"

Frivolitati, deci.

Sambata viitoare concert ATB in Kasho. N-am mai fost niciodata in Kasho, asa cum n-am mai fost in general prin cluburi de niste vreme [astept oameni sa ma anunte cat de lame sunt, in general]. Not my cup of tea. Abia astept concertul, cu ochii plini de speranta ca n-o sa fie vandute de 3x mai multe bilete decat tine locul. Deci, sa vina eitibiul. Ma intrebam cati ani o fi avand – 38. Cam atat ii si dadeam. Si ma mai intrebam de ce vine in Brasov si Bacau – probabil pentru ca nu mai e tocmai pe coama valului. Altfel, de vreo doua saptamani imi suna in creeri Killer, drept care l-am si pus aici, poate va obsedeaza si pe voi de-acum incolo. Poate ar trebui sa ascult si albumele-i mai noi.

Intre timp am aflat ca Faithless urmau sa isi sustina ultimul concert ever. La dracu’, m-am gandit instantaneu, pentru ca am avut ocazia sa merg sa-i vad de vreo 2-3 ori dar ca intotdeauna am zis ca n-au intrat concertele in sac. Ups. Si daca tot suntem la capitolul muzica, nu-mai-stiu-care primar de prin Bucuresti avea si el un vis, si anume sa-i aduca pe U2 la inaugurarea stadionului nou (cred). Aleluia, asa sa se intample koa, sunt prima care vin.

Mai multe frivolitati:

Se deschide H&M in Unirea pe 20 Apr, la ora 11. Adica intr-o miercuri la ora 11 dimineata – probabil ca sa evite megacozi la intrare si/sau mega batai pe tzoale intre femei. H&M-ul, impreuna cu cele 3 magazine Inditex nou rasarite in aceeasi cladire, aduc un suflu nou amaratului de Unirea, care era pe jumate gol (de magazine) si in general complet gol (de oameni), mai putin sus la fast food si biliard. Unde, btw, subsemnata si jumatea respectiva joaca fusball cam la saptamana.

Si fiindca am ramas fara frivolitati, revin la muzica sa-mi exprim bucuria fata de faptul ca am auzit in draci pe la radio doua melodii recente atat de non-Inna si clonele ei masculine si feminine incat nu pot decat sa-mi gadile auzul: dragalasa „Night like this” si foarte mistoaca „Ne place” (ne place place place). A, si Taxi cu ale lor „Cele doua cuvinte”:)

Anunțuri

Valentin vs Dragobete? De unde si pana unde.

Long overdue.


Anul asta, mai mult ca niciodata, am avut ocazia sa vad o ruptura intre cei care sarbatoresc Valentine’s si cei care prefera Dragobete. Argumentele celor din urma se invart invariabil in jurul lui „e romaneasca, e traditionala,de ce sa importam”.

Oare isi aminteste cineva de sarbatoarea Dragobetelui de pe vremuri? Oare strabunicii se dragobeteau in ziua respectiva?

Dragobetele e o sarbatoare de import la fel ca si Valentine’s, prin simplul fapt ca daca nu aveam un import american care sa nasca reactia, Dragobetele zacea si acum in adormirea specifica sarbatorilor obscure romanesti. E ca si cum militezi pentru Cola Light si acuzi Cola regular ca e o porcarie straina comerciala.

Cred ca o singura data am sarbatorit Valentinu’, si pe atunci aveam 16 ani. Recunosc ca singularitatea se datoreaza in mare parte si lipsei de relatii din acea parte a anului, asa in general. Aveam prietene disperate (ok, exagerare, dar nu foarte mare) ca nu au pe nimeni de 14 Feb si le cuprindea o tristete foarte clar definita.

Poate eram si eu asa intr-o oarecare masura. Dar pana la urma orice sarbatoare iti evidentiaza lipsurile din viata ta de la un moment dat. Orice sarbatoare care nu se potriveste pe ce avem noi ne deprima. (Fishism?)

Copii pastilati

Porcariile de luat pe post de droguri nu incep si nu se termina cu etnobotanicele. Tin minte ca la asa-zisa disparitie a magazinelor de vise (?) aparuse un articol despre cum compenseaza amatorii de tripuri lipsa plantelor: cu praf pentru spalaturi vaginale. Il inhaleaza. Poftim?! wtf? Pentru ca are in compozitie benzidamina.

Inca o chestie la care i-a dus capul – Tussin, pe care il iau cu pumnul ca sa aiba tripuri cu viziuni si lumini si pretty colours. Aici ii incanta efectul dextrometorfanului. E foarte posibil ca numai pentru mine sa fie o noutate. E foarte posibil si ca ei sa nu stie ce sa ia atunci cand ii apuca tusea, ca doar Tussin e numai pentru recreational purposes. Ce expresie idioata.

Cum naiba sa va duca capul la asa ceva, copii nebuni? Nu mai bine fumati voi ceva natural si sanatos si lasati pastilele de tuse pentru cei care au nevoie de ele? Uite asa Tussin se elibereaza acum numai cu prescriptie, si asta n-ar fi o problema numai ca nici nu prea se gaseste in farmacii cand ai nevoie de el.

Sunt persoane pe netul asta larg care povestesc foarte sigure de ele despre ceea ce au incercat, cum au evaluat ei bine riscurile, posibile probleme si dozajul de care e nevoie ca sa ajungi la diverse rezultate trippy. Ei par sa fie dintre cei mai periculosi pentru ca sunt constienti de cate se pot intampla cand iau pastile insa asta nu-i opreste. In mintea lor, ceea ce fac este perfect calculat si deci rational, in niciun caz o incercare aproximativa de o prostie fara margini.

Mergeti ba la o plimbare, pe un munte, faceti un sport de performanta, imbatati-va („cu moderatie!”), faceti sex, mancati ciocolata! Ce dracu’ aveti in cap?

Nativii digitali

Copiii generatiei X si ai primilor din generatia Y, nativii digitali sunt intaia generatie de oameni nascuti intr-o lume gata interconectata. Sunt cei care cresc din prima zi a vietii lor inconjurati de tehnologii de comunicatie. Vor fi stiut dintotdeauna cum arata un computer, ce e internetul, vor avea telefoane mobile la varste pe care le-am putea considera improprii. Astia sunt/vor fi copiii nostri.

 

noi, peste cativa ani

Am incredere ca generatia asta va fi mai echilibrata, mai critica si mult mai bine informata decat noi. Singura conditie e sa fie invatati sa-si caute informatiile, sa discearna intre surse bune vs surse proaste si sa li se explice valoarea reala a imensitatii de date la care au acces.

Gandurile astea le aveam de ceva timp, si poate nu le-as fi scris daca nu rasfoiam cartea Mihaelei Nicola – „Cu manusi„. Intr-un paragraf intitulat „Carti, nu computer” autoarea isi arata dezaprobarea fata de parintii care isi obisnuiesc copiii mici cu calculatorul. Unul dintre sfaturi este:

Folositi computerul cat de tarziu se poate si doar dozat, pentru stimularea perspicacitatii si pentru distractie.

Asa  mi-am amintit de nativii digitali, notiune care nu se potriveste deloc cu propunerea de mai sus. Nu sunt de acord cu folosirea computerului doar ca o curiozitate, „pentru distractie”. Daca invatam copiii cu ideea ca pe ecranul computerului apar numai chestii distractive, s-ar putea sa ramana cu preconceptia asta. Cred ca asta s-a intamplat cu cei care acum sunt adolescenti: au vazut mai degraba latura de jucarie avansata. De ce? Poate pentru ca asta vedeau si parintii lor.

Nu ma indoiesc ca sunt in continuare multi adulti (40+) care cred cu tarie ca internetul nu e bun de nimic, are numai porcarii in el, fiind cvasi-inutil pentru oamenii seriosi. Ei sunt parintii care isi transfera propria lor teama de ceea ce nu cunosc suficient asupra copiilor lor. Probabil cred ca e mai usor sa fereasca decat sa explice.Oare nu se gandesc ca cei care sunt acum mici vor trai mereu inconjurati de tot mai multa tehnologie? Poate chiar vor avea joburi care se fac in totalitate pe computer – ocupatii care acum 15 ani nu existau (si probabil unele care nici acum nu exista). Discutam subiectul cu Andrei si ne-am dat seama ca amandoi avem astfel de joburi. E absurd sa feresti copilul de computer.

Calea cea mai buna, avand in vedere conditiile in care cresc copiii nativi digital, este sa fie invatati din momentul in care devin curiosi ca internetul si computerul sunt unelte incredibil de puternice care stau la dispozitia lor in primul rand pentru informatie si comunicare.

Ziceam la inceput ca am incredere in generatia urmatoare sa devina mai bine informata si mai greu de manipulat decat suntem noi. Ei nu vor mai sta dupa ce li se serveste din televizor, isi vor cauta singuri tot ce vor sa afle sau sa priveasca. Cel mai probabil vor sti ce se intampla inaintea „televizorului”. Se vor orienta mai bine, vor discerne mai bine, vor avea inca mai multe optiuni iar alegerile lor vor fi inca mai filtrate, mai justificate.

Din pacate conditia principala ca acest lucru sa se intample sta tot in puterea noastra, imigrantii digitali. De acum, educatia are o noua dimensiune pe care parintii ar trebui sa si-o asume mai responsabil decat „lasa internetul ala, numai prostii faci cu el, pune mana pe o carte”. De ce sa ne limitam la o carte, cand am putea accesa cantitati de informatii mai mari decat in toate bibliotecile din oras? Povestea cu prostiile internetului e discutabila. E cam acelasi lucru cu a-ti invata copilul sa-si vada de treaba in loc sa se joace cu ce are prin casa.

Imi imaginez ca frazele astea pot suna rasuflat, dar multi le stiu doar in teorie  (si, desigur, cei care trebuie sa le afle nu vor calca in veci pe aici) fara sa faca legatura ca chestia aia din sufragerie, daca e folosita corect, poate deveni cel mai important instrument de educare si mai ales autoeducare pentru copil.

Cautand imagine pentru articol am aflat ca exista o carte scrisa pe tema asta: Born Digital, de John Palfrey si Urs Gasser. Vad ca se poate comanda de la Okian.ro, in alta parte nu cred ca se gaseste.

Imi doresc sa fi scris mai bine articolul asta dar se simte rugina. Si ora 6 AM.


…trec, sarbatorile trec, sarbatorile…

Craciunul e scurt. Revelionul o sa fie probabil la fel de scurt. Cu atat mai mult cu cat vorbim de un an tare zgarcit la zile libere: 1 mai in weekend, craciun si revelion in weekend. That’s just mean.

Ca in fiecare an, mai mare decat sarbatoarea in sine a fost anticiparea. Pregatirea, entuziasmul, bucuria de a cumpara un cadou si zambetul pe care ti-l aduce gandul ca „hei, o sa si primesc cadou! si mai bine!” Anticiparea zilelor de lene relaxare binemeritata. Senzatia de timp care incetineste. Podoabele orasului, cautarea bradului, podoabele din casa. Ganduri bune (merge si „fie ca”, deja face parte din moment). Oameni mai zambitori – sau mi se pare mie? Orasul din ce in ce mai plin. Muzica de sezon: Last Christmas, Feliz Navidad, All I Want For Christmas Is You sunt staruri. Hrusca e mai ceva ca Lady Gaga si blocheaza circulatia in orasele in care concerteaza.

Mi-ar placea sa fiu Hrusca mai ales pentru ca as avea concediu 11 luni. Jobul lui, de colindator profesionist, e cel mai aproape posibil de cel al lui Mos Craciun cand vine vorba de zile libere pe an. S-ar putea chiar ca Hrusca sa-l ia pe Mos, pentru ca cel din urma mai face lista copiilor cuminti – in plus, he’s checking it twice! Stiti cum o cheama pe nevasta lui Hrusca? Tanti Ler.

Indiferent daca va plac toate astea sau nu, it’s the season. E mai usor, mai frumos sa ne bucuram de ele, sa simtim ca nu e orice perioada din an – e perioada de frecat menta old style :D

Sa ne bucuram, zic, ca trece repede. Intr-o saptamana nici n-o sa mai stim ce-a fost si cand a trecut. Slow down.