Filme mai vechi si mai noi

Din cand in cand, la o luna-doua, simt nevoia sa ajung la zi cu filmele privite. In ultimele saptamani am vazut si am savurat, in ordinea vizionarii:

Black Swan – 2010

Multe discutii pe marginea acestui film, din ce-am citit oamenii ori il iubesc, ori il urasc. Eu fac parte aproximativ din a doua categorie. Mi-a dat o stare aiurea, nu mi-a placut. Tendinta prea puternica spre horror combinata cu lipsa de coerenta a actiunii, marcand carevasazica degradarea catre nebunie, nu mi-au picat deloc bine. Ma asteptam la altceva, nu neaparat in sensul bun – pur si simplu diferit. Natalie Portman a fost, intr-adevar, extraordinara in rolul asta sinistru si isi merita premiul, chiar daca filmul in sine a fost o amestecatura greu de digerat, cel putin pentru mine.

The King’s Speech -2010

Ca si in cazul precedentului film, King’s Speech l-am vazut dupa ce am citit valul de recenzii starnit de povestea filmului la Oscaruri. Spre deosebire de precedentul film, acesta mi-a placut: personajele bine conturate, o poveste coerenta si echilibrata. Colin Firth si Geoffrey Rush sunt o pereche interesanta pe ecran. Povestea regelui care nu avea nici menirea, nici dorinta de a fi rege e tratata simpatic. La sfarsitul filmului am ramas cu respectul fata de om/personaj, care si-a infruntat nesiguranta si temerile, invatand sa fie demn si sa castige respectul celor care nu erau dispusi sa il accepte.

Tangled – 2010

Animatie Disney. Dragut, funny. Povestea lui Rapunzel, fata cu parul magic rapita de o femeie rea si inchisa un turn ca sa serveasca drept „izvor” al tineretii vesnice. Fata ajunge sa-si doreasca doar un dram de libertate. La ea ajunge un talhar sexy si smecher, cu accente de Joey Tribbiani, in fuga lui de autoritati. Si de cal. Filmul in ansamblu e haios, interesant, bine facut etc, Disney as usual. Dar calul e genial. Recomand acest film fie si numai pentru CAL (scena, scena.)

No Strings Attached – 2011

Comedie romantica. Ashton Kutcher de-a dreptul dragut, serios si retinut, Natalie Portman in cautare de sex si atat. Mi-a lasat senzatia de „fresh”, desi nu e tocmai un subiect nou sau vreun deznodamant revolutionar pentru acest gen de film. Contextul e o combinatie intre Grey’s Anatomy si 30Rock, unde spitalul e lumea tipei si a prietenilor ei, iar show biz-ul e lumea lui si a femeilor care il inconjoara. Poate la prospetimea fimului contribuie si injuraturile la liber – nu exagerate, doar cat sa ajute la credibilitatea personajelor, si subiectul care se invarte in jurul sexului de tipul fara obligatii [titlul]. Dragut, merge vazut, nu excesiv de siropos.

Yogi Bear – 2010

Partial animatie, partial film. Dan Aykroyd ii da voce lui Yogi, Justin Timberlake lui BooBoo, si amandoi sunt adorabili. Ranger Smith e Tom Cavanagh = Ed din… Ed (stiti serialul? Cu avocatul dragut, cu ochi albastri, care are o sala de bowling si are acolo si cabinetul?), Dulcineea lui e Anna Faris, pe care o tin minte in special din Scary Movie, iar celalalt padurar e TJ Miller, un dude pe care il stiu din She’s Out Of My League si de care mi-a placut atunci.

Filmul este Yogi Bear in stare pura, fidel desenelor animate. Ursuletii animati sunt expresivi si simpatici, delicios de privit. Nu cred ca se asteapta nimeni ca filmul sa fie revolutionar sau sa aiba cine stie ce mesaj. Tenta pe care o ia e totusi una ecologista, insa nu se ia atat de tare in serios incat sa anuleze scopul filmului, ala de a fi amuzant si demn de desenele pe care le-a avut ca model.

Chaplin – 1992

Evenimentele pe care le anunta Google prin logourile speciale au uneori efect asupra mea. Asa s-a intamplat saptamana asta, cand anuntul despre aniversarea a 122 de ani de la nasterea lui Chaplin mi-a amintit de filmele si viata omului. Am aflat sarind din clip in clip ca exista un film din ’92 despre viata lui Chaplin bazat pe autobiografia lui. Si cum rolul omului e jucat de Robert Downey Jr, l-am luat imediat si m-am uitat la el. Se gaseste inclusiv pe YouTube pe multe bucatele (are peste 2h).

Chaplin povesteste viata marelui cineast de la inceputurile modeste si pana in momentul in care isi revizuieste autobiografia: prima oara pe scena, primul rol platit in vodevil ,primul rol intr-un film alaturi de granzii epocii, ridicarea catre celebritate si perfectionismul autodistructiv.

Intercalate in povestea luiChaplin ca om de film se regasesc o parte din numeroasele lui relatii si casnicii – cate putin din fiecare tipologie de femeie cu care ar putea avea un om de a face: femeia simpla, profitoarea, diva, debutanta fascinata de maestru. De retinut – filmul a urmarit sa fie fidel fata de autobiografie, care il dezvaluia pe Chaplin ca un om trist si impovarat, si nu fata de aparenta mereu zambitoare.

Film bine alcatuit, RDJ foarte convingator – expresii faciale, miscare, aspect si inclusiv accent. Inainte sa vad filmul am vazut acest filmulet in care este facuta o paralela intre discursul original din The Great Dictator si discursul re-creat pentru acest film. RDJ are cu ce, sa nu uitam ca a fost si the dude playing the dude disguised as another dude :)

Vizionare placuta.

Anunțuri

Un gând despre “Filme mai vechi si mai noi

Exprima-te!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s