Wrong.

1. Situatie: elefant.ro

Am nevoie de o husa pentru un Kindle pe care il dau cadou. O gasesc intr-un singur loc din Romania – un site de care nu auzisem. Pare serios. “Livrarea in 24 de ore pentru comenzi plasate pana la ora 16″? Excelent, se nimereste la fix, o primesc la timp sa o ofer cadou.* Comand, platesc, primesc mail de confirmare (6 AM)

2. Complicatie:

Este ora 1 PM a zilei in care trebuie sa primesc produsul dar nu m-a contactat niciun curier. Mailul de confirmare e relativ ambiguu, imi ofera o salata de informatii inutile.

Gasesc doua numere de telefon pentru clienti: unul de fix si unul de mobil. Sun pe mobil: Ati accesat. Sun pe fix: nu mi se raspunde. Sun dupa15 minute – oameni suntem, o fi fost la baie, cine stie – tot nu raspunde nimeni. Sun in alte 30 minute, nimic. Deja o ora de la primul apel.

Intru pe pagina de facebook, din pacate abia acum. Pot sa comentez doar daca dau like?… fie. Las mesaj, fara raspuns. Citesc cateva mesaje in jos si ma ia durerea de cap – e de ne-bine. La aproape doua ore de la primul apel, raspunde o voce care se aude incet din mijlocul zgomotului de fond.

Discutie cu client service elefant.ro:

Eu:”Buna ziua, am facut ieri dimineata devreme comanda la dvs pe site si vreau doar sa ma asigur ca vine. Are numarul 134….” (nu apuc sa termin)  Operator.“A…. numele dvs?”  Eu: ”xuleasca” [numele meu e greu de inteles. Sunt convinsa ca nimeni care mi-l aude pentru prima data la telefon nu l-ar intelege dintr-un foc.]  O: “A da… A fost o intarziere, pleaca azi si ajunge maine la dumneavoastra.(a)”  Eu: “Ce s-a intamplat?”  O: “A fost si o intarziere in confirmarea platii.(a1)”  Eu: ”Eu am primit confirmarea imediat, nu ar fi avut de ce sa se intample asta”  O: ”Pai saptamana asta luni nu s-a lucrat asa ca avem o intarziere la toate comenzile (a3), ne cerem scuze, ajunge maine.”  Eu: “Da, foarte bine, nu ma ajuta cu nimic. Azi trebuia sa il ofer. Degeaba vine maine, nu mai am ce sa fac cu el.”  O: “...Imi pare rau sa aud asta, vine maine.“ elefant.ro

Dupa 2 ore jumate primesc si raspuns pe facebook: [...] comanda ta va ajunge cu o mica intarziere [...]. Ok.

3. Final [temporar]:

Produsul ajunge LUNI (4 zile intarziere). NU este ceea ce am comandat – nici ca model, nici ca valoare. [partea asta inca nu am rezolvat-o. revin.] Intre timp – distractie, distractie dar este pe timpul, rabdarea si banii mei. Odata ce se intampla atatea la o singura comanda, fiti siguri ca nu o sa revin niciodata  sa cumpar de la voi. Banii mei se duc la Carturesti data viitoare. Sau la emag (avand in vedere tipul de produs cu care am patit toate astea).

4. Cum sa nu ma lasi cu 100 de nemultumiri dupa comunicarea cu tine?

Tu ai sute de comenzi, clientul are una in derulare cu tine. Pentru tine e unul din 842, pentru el comanda asta e hotaratoare in a deveni sau nu client fidel si in a te recomanda altora sau nu. E in beneficiul tau sa il convingi ca merita sa mai comande si asta faci numai lasandu-l cat mai multumit cand ai incheiat comunicarea cu el, cu atat mai mult daca e o situatie urata.

Ce e de schimbat?

I. La telefon

1. raspunzi din prima la apel.
• adevar: clientul suna pentru ca il intereseaza, dar nu e el in serviciul tau, ci invers.
• ai in permanenta cineva la numarul pe care il dai, in intervalul orar pe care il dai
• tii deschis numarul de mobil (!). In niciun caz nu pui casuta, sau daca se intampla ceva te asiguri ca ai robot personalizat care ii zice unde a nimerit si ii da alt numar. Sau faci redirectionare.
2. te implici in analiza situatiei.
• te uiti peste comanda si imi oferi un motiv real al problemei. Nu dai din colt in colt cu explicatiile (a1, a2, a3), e evident ca nu o sa cred ca te-ai uitat peste comanda, ca ce imi spui e adevarat si in ultima instanta ca te intereseaza
• de ce vreau sa te implici? Ca sa stiu ca dai 2 bani pe mine. Asista-ma si explica-mi de ce s-a intarziat plata. De ce comanda nu apare cu niciun status pe site. ETC.
3. te implici in REZOLVAREA situatiei.
• adevar: e cel mai important sa imi dai solutia si impresia ca FACI ceva pentru mine. E important cu ce plec eu din discutie: aceeasi frustrare? O frustrare mai mare? O solutie?  In schimb, raspunsurile pe care le-am primit au fost pentru/despre ei: ca nu putem, ca n-avem, ca noi nu-stiu-ce.
• exemplu: in loc de “Imi pare rau sa aud asta. Vine maine” , spune-mi: “Inteleg ca este o situatie speciala. Ma interesez unde e coletul si o sa prioritizam comanda asa incat sa ajunga mai repede.” Poate e pe jumate adevarat ce imi zici dar macar imi reduci senzatia ca ti s-ar rupe. Daca pui si in practica tot ce ai zis, problema e rezolvata, m-ai castigat.
• sa faci doar promisiuni fondate. Vezi la 4.
• sa oferi compensatii prin reducere la comanda: la cea curenta, preferabil, sau cupon de reducere la urmatoarea – dar ar fi bine sa fie substantiala.
4. te asiguri ca ce ai promis s-a intamplat:
• “maine”, cand trebuie sa vina comanda, dai un mail amarat: ati primit comanda? Ai fi aflat ca nu am primit comanda a doua zi.
• adevar: se ingroasa gluma: produsul trebuia sa vina joi. Mi s-a spus apoi ca vine vineri si n-a venit => a venit luni, cu 4 zile intarziere. Prost. A, da, si NU e produsul meu [au DOUA tipuri de huse, cum au reusit sa mi-l trimita pe celalalt ma depaseste]
• ar fi cazul sa intre in calcul scenariul care mai sus era implauzibil, dar aici e de bun gust: compensatii pentru omul ala, sa nu plece de la tine complet frustrat

II. Online

Black Swan – 2010

Multe discutii pe marginea acestui film, din ce-am citit oamenii ori il iubesc, ori il urasc. Eu fac parte aproximativ din a doua categorie. Mi-a dat o stare aiurea, nu mi-a placut. Tendinta prea puternica spre horror combinata cu lipsa de coerenta a actiunii, marcand carevasazica degradarea catre nebunie, nu mi-au picat deloc bine. Ma asteptam la altceva, nu neaparat in sensul bun – pur si simplu diferit. Natalie Portman a fost, intr-adevar, extraordinara in rolul asta sinistru si isi merita premiul, chiar daca filmul in sine a fost o amestecatura greu de digerat, cel putin pentru mine.

The King’s Speech -2010

Ca si in cazul precedentului film, King’s Speech l-am vazut dupa ce am citit valul de recenzii starnit de povestea filmului la Oscaruri. Spre deosebire de precedentul film, acesta mi-a placut: personajele bine conturate, o poveste coerenta si echilibrata. Colin Firth si Geoffrey Rush sunt o pereche interesanta pe ecran. Povestea regelui care nu avea nici menirea, nici dorinta de a fi rege e tratata simpatic. La sfarsitul filmului am ramas cu respectul fata de om/personaj, care si-a infruntat nesiguranta si temerile, invatand sa fie demn si sa castige respectul celor care nu erau dispusi sa il accepte.

Tangled – 2010

Animatie Disney. Dragut, funny. Povestea lui Rapunzel, fata cu parul magic rapita de o femeie rea si inchisa un turn ca sa serveasca drept “izvor” al tineretii vesnice. Fata ajunge sa-si doreasca doar un dram de libertate. La ea ajunge un talhar sexy si smecher, cu accente de Joey Tribbiani, in fuga lui de autoritati. Si de cal. Filmul in ansamblu e haios, interesant, bine facut etc, Disney as usual. Dar calul e genial. Recomand acest film fie si numai pentru CAL (scena, scena.)

No Strings Attached – 2011

Comedie romantica. Ashton Kutcher de-a dreptul dragut, serios si retinut, Natalie Portman in cautare de sex si atat. Mi-a lasat senzatia de “fresh”, desi nu e tocmai un subiect nou sau vreun deznodamant revolutionar pentru acest gen de film. Contextul e o combinatie intre Grey’s Anatomy si 30Rock, unde spitalul e lumea tipei si a prietenilor ei, iar show biz-ul e lumea lui si a femeilor care il inconjoara. Poate la prospetimea fimului contribuie si injuraturile la liber – nu exagerate, doar cat sa ajute la credibilitatea personajelor, si subiectul care se invarte in jurul sexului de tipul fara obligatii [titlul]. Dragut, merge vazut, nu excesiv de siropos.

Yogi Bear – 2010

Partial animatie, partial film. Dan Aykroyd ii da voce lui Yogi, Justin Timberlake lui BooBoo, si amandoi sunt adorabili. Ranger Smith e Tom Cavanagh = Ed din… Ed (stiti serialul? Cu avocatul dragut, cu ochi albastri, care are o sala de bowling si are acolo si cabinetul?), Dulcineea lui e Anna Faris, pe care o tin minte in special din Scary Movie, iar celalalt padurar e TJ Miller, un dude pe care il stiu din She’s Out Of My League si de care mi-a placut atunci.

Filmul este Yogi Bear in stare pura, fidel desenelor animate. Ursuletii animati sunt expresivi si simpatici, delicios de privit. Nu cred ca se asteapta nimeni ca filmul sa fie revolutionar sau sa aiba cine stie ce mesaj. Tenta pe care o ia e totusi una ecologista, insa nu se ia atat de tare in serios incat sa anuleze scopul filmului, ala de a fi amuzant si demn de desenele pe care le-a avut ca model.

Chaplin – 1992

Evenimentele pe care le anunta Google prin logourile speciale au uneori efect asupra mea. Asa s-a intamplat saptamana asta, cand anuntul despre aniversarea a 122 de ani de la nasterea lui Chaplin mi-a amintit de filmele si viata omului. Am aflat sarind din clip in clip ca exista un film din ’92 despre viata lui Chaplin bazat pe autobiografia lui. Si cum rolul omului e jucat de Robert Downey Jr, l-am luat imediat si m-am uitat la el. Se gaseste inclusiv pe YouTube pe multe bucatele (are peste 2h).

Chaplin povesteste viata marelui cineast de la inceputurile modeste si pana in momentul in care isi revizuieste autobiografia: prima oara pe scena, primul rol platit in vodevil ,primul rol intr-un film alaturi de granzii epocii, ridicarea catre celebritate si perfectionismul autodistructiv.

Intercalate in povestea luiChaplin ca om de film se regasesc o parte din numeroasele lui relatii si casnicii – cate putin din fiecare tipologie de femeie cu care ar putea avea un om de a face: femeia simpla, profitoarea, diva, debutanta fascinata de maestru. De retinut – filmul a urmarit sa fie fidel fata de autobiografie, care il dezvaluia pe Chaplin ca un om trist si impovarat, si nu fata de aparenta mereu zambitoare.

Film bine alcatuit, RDJ foarte convingator – expresii faciale, miscare, aspect si inclusiv accent. Inainte sa vad filmul am vazut acest filmulet in care este facuta o paralela intre discursul original din The Great Dictator si discursul re-creat pentru acest film. RDJ are cu ce, sa nu uitam ca a fost si the dude playing the dude disguised as another dude :)

Vizionare placuta.

"Cum la Bacau, frate?!"

Frivolitati, deci.

Sambata viitoare concert ATB in Kasho. N-am mai fost niciodata in Kasho, asa cum n-am mai fost in general prin cluburi de niste vreme [astept oameni sa ma anunte cat de lame sunt, in general]. Not my cup of tea. Abia astept concertul, cu ochii plini de speranta ca n-o sa fie vandute de 3x mai multe bilete decat tine locul. Deci, sa vina eitibiul. Ma intrebam cati ani o fi avand – 38. Cam atat ii si dadeam. Si ma mai intrebam de ce vine in Brasov si Bacau – probabil pentru ca nu mai e tocmai pe coama valului. Altfel, de vreo doua saptamani imi suna in creeri Killer, drept care l-am si pus aici, poate va obsedeaza si pe voi de-acum incolo. Poate ar trebui sa ascult si albumele-i mai noi.

Intre timp am aflat ca Faithless urmau sa isi sustina ultimul concert ever. La dracu’, m-am gandit instantaneu, pentru ca am avut ocazia sa merg sa-i vad de vreo 2-3 ori dar ca intotdeauna am zis ca n-au intrat concertele in sac. Ups. Si daca tot suntem la capitolul muzica, nu-mai-stiu-care primar de prin Bucuresti avea si el un vis, si anume sa-i aduca pe U2 la inaugurarea stadionului nou (cred). Aleluia, asa sa se intample koa, sunt prima care vin.

Mai multe frivolitati:

Se deschide H&M in Unirea pe 20 Apr, la ora 11. Adica intr-o miercuri la ora 11 dimineata – probabil ca sa evite megacozi la intrare si/sau mega batai pe tzoale intre femei. H&M-ul, impreuna cu cele 3 magazine Inditex nou rasarite in aceeasi cladire, aduc un suflu nou amaratului de Unirea, care era pe jumate gol (de magazine) si in general complet gol (de oameni), mai putin sus la fast food si biliard. Unde, btw, subsemnata si jumatea respectiva joaca fusball cam la saptamana.

Si fiindca am ramas fara frivolitati, revin la muzica sa-mi exprim bucuria fata de faptul ca am auzit in draci pe la radio doua melodii recente atat de non-Inna si clonele ei masculine si feminine incat nu pot decat sa-mi gadile auzul: dragalasa “Night like this” si foarte mistoaca “Ne place” (ne place place place). A, si Taxi cu ale lor “Cele doua cuvinte”:)

Anul asta am primit, ca niciodata, deja 4 mailuri de recrutare pentru aceasta conferinta. De ce? Pentru ca-s incrisa cu CV pe diferite site-uri de joburi. Anul trecut se recruta cu moderatie, cred ca am primit un singur mail pe care chiar l-am luat in serios – chiar m-a facut sa imi doresc sa iau parte. Asa ca am aplicat, am trecut de toate etapele si m-am bucurat cand am aflat ca eram intre cei 300 de invitati la conferinta. La care in final n-am participat.

Anul asta  am primit 2 mailuri de la 2 oameni diferiti din aceeasi firma de recrutare, plus inca 2 mailuri de pe adrese generice, ambele cu acelasi continut. Partea buna e ca totusi continutul transmitea acelasi mesaj insa textul era destul de diferit. In total am primit 4 mailuri de la firma asta:

• Invitatia ta la Top Talents 2011 de la un om – pe mailul de pe Bestjobs.
• Recomanda Top Talents 2011 de la alt om – asta e pentru personalitatea mea care e deja membru al retelei top talents. E venita pe adresa de mail pe care o folosisem anul trecut in concurs.
• Intra in reteaua tinerilor talentati din Romania de la adresa generica a companiei la care lucreaza ambele persoane. Si asta trimisa tot pe mailul cu care am participat anul trecut. Atunci de ce ma indeamna sa INTRU? Sunt deja intrata :)
• Intra in reteaua tinerilor talentati din Romania de la Hipo.  Acelasi continut, aceleasi coordonate ca mai sus.
• BONUS #5: invitatie pe Facebook de la o a treia persoana.

Pe aceasta cale doresc sa va recomand Top Talents 2011, mai ales daca sunteti din Bucuresti si mai ales daca sunteti liberi pe 12-13 mai. Eu nici macar nu sunt.

Tot pe aceasta cale imi exprim gandul ca omuletii sa isi sincronizeze bazele, ca nu e greu de depistat un nume/o adresa de mail duplicat, zic. Nu tine explicatia cu “noi nu dam datele” din moment ce 3 dintre mailuri n-ar fi putut ajunge la mine daca datele nu erau transmise mai departe.

E aiurea sa gasesc invitatia pe 24 martie, pe 29 martie, pe 30 martie si pe 31 martie. Pana acum, ca nu se stie ce urmeaza – “ultimele zile in care poti aplica” sau ceva.

In primul rand, informatia se devalorizeaza prin repetare. Informatia transmisa o data e news, informatie, valoare. Transmisa a 2-a, 3-a, n-a oara este zgomot de fond, lipsita de insemnatate: la ce bun sa aflu din nou ceva?

In al doilea rand, despre acest eveniment se transmite ideea ca este exclusivist. I get it, you want me, I’m good :) dar, din nou, odata ce eu am primit de 4-5 ori mailul, inseamna ca multi, multi altii l-au primit cel putin o data. Exclusivismul s-a dus pe garla.

Anul asta, mai mult ca niciodata, am avut ocazia sa vad o ruptura intre cei care sarbatoresc Valentine’s si cei care prefera Dragobete. Argumentele celor din urma se invart invariabil in jurul lui “e romaneasca, e traditionala,de ce sa importam”.

Oare isi aminteste cineva de sarbatoarea Dragobetelui de pe vremuri? Oare strabunicii se dragobeteau in ziua respectiva?

Dragobetele e o sarbatoare de import la fel ca si Valentine’s, prin simplul fapt ca daca nu aveam un import american care sa nasca reactia, Dragobetele zacea si acum in adormirea specifica sarbatorilor obscure romanesti. E ca si cum militezi pentru Cola Light si acuzi Cola regular ca e o porcarie straina comerciala.

Cred ca o singura data am sarbatorit Valentinu’, si pe atunci aveam 16 ani. Recunosc ca singularitatea se datoreaza in mare parte si lipsei de relatii din acea parte a anului, asa in general. Aveam prietene disperate (ok, exagerare, dar nu foarte mare) ca nu au pe nimeni de 14 Feb si le cuprindea o tristete foarte clar definita.

Poate eram si eu asa intr-o oarecare masura. Dar pana la urma orice sarbatoare iti evidentiaza lipsurile din viata ta de la un moment dat. Orice sarbatoare care nu se potriveste pe ce avem noi ne deprima. (Fishism?)

Inca o chestie la care i-a dus capul – Tussin, pe care il iau cu pumnul ca sa aiba tripuri cu viziuni si lumini si pretty colours. Aici ii incanta efectul dextrometorfanului. E foarte posibil ca numai pentru mine sa fie o noutate. E foarte posibil si ca ei sa nu stie ce sa ia atunci cand ii apuca tusea, ca doar Tussin e numai pentru recreational purposes. Ce expresie idioata.

Cum naiba sa va duca capul la asa ceva, copii nebuni? Nu mai bine fumati voi ceva natural si sanatos si lasati pastilele de tuse pentru cei care au nevoie de ele? Uite asa Tussin se elibereaza acum numai cu prescriptie, si asta n-ar fi o problema numai ca nici nu prea se gaseste in farmacii cand ai nevoie de el.

Sunt persoane pe netul asta larg care povestesc foarte sigure de ele despre ceea ce au incercat, cum au evaluat ei bine riscurile, posibile probleme si dozajul de care e nevoie ca sa ajungi la diverse rezultate trippy. Ei par sa fie dintre cei mai periculosi pentru ca sunt constienti de cate se pot intampla cand iau pastile insa asta nu-i opreste. In mintea lor, ceea ce fac este perfect calculat si deci rational, in niciun caz o incercare aproximativa de o prostie fara margini.

Mergeti ba la o plimbare, pe un munte, faceti un sport de performanta, imbatati-va (“cu moderatie!”), faceti sex, mancati ciocolata! Ce dracu’ aveti in cap?

Stateam in statie, genul de statie care formeaza un intrand fata de drum. Ma uitam in zare visand albatrosi care ma duc la munca. Aud “Stai acolo. Stai acolo! Stai acolo am zis! Stai acolooo!”. Era o tipa pana in 30 de ani care dadea indicatii copilei de 4-5 ani care era cu ea. Tipa coborase de pe trotuarul statiei pana cu 1-2 pasi in intrandul pentru autobuz. Indicatia era ca fetita sa ramana pe trotuar. Cea mica n-a stat, of course, ci a coborat langa maica-sa .

Pentru ca orice copil vrea sa faca ce face si ma-sa/ta-su, pentru ca vrea sa vada si el , pentru ca vrea sa faca si el, pentru ca vrea sa vada si el cum te simti cand esti mare.

Nu poti sa ii interzici copilului sa faca ceva ce tu faci.

Nu poti sa ii interzici adolescentului sa fumeze cand tu esti cu pipa in gura mereu. Nu poti sa ii interzici sa stea la calculator cand te vede facand asta. Copilul mic n-o sa inteleaga de ce lui ii interzici si nici nu va face distinctia clara intre faptul ca tu ai de fapt treaba la calculator, ceea ce nu inseamna ca te joci.

Chiar daca in capul tau rationamentul e ca vrei sa-l aperi de greseli pe care le-ai facut tu – ei bine NU functioneaza daca el te vede facand ceea ce lui ii interzici. Vrei sa-l ai educat asa cum iti imaginezi? Fii exemplul. Chiar daca, sau mai ales daca asta inseamna sa te abtii si sa te autoeduci ca sa poti deveni acest exemplu.

Fara voi viata ar fi mult mai plictisitoare. Lumea s-ar plictisi – unii pentru ca n-au la ce sa se dea, altii pentru ca n-au ce barfi, altele pentru ca n-ar avea pe ce sa fie invidioase. Producatorii de sclipici, paiete, ruj si gene false ar simti ce-i aia criza, ca sa nu mai vorbim de toti Jimmy Chooii, Guciii si Armaniii. Fotbalistii n-ar mai avea de unde sa aleaga. Notiunea de “dragoste adevarata” si-ar pierde tot intelesul. Capatos n-ar mai avea de ce sa se trezeasca dimineata, tabloidele ar da faliment iar chirurgia estetica ar disparea.

Cu dedicatie:

When you walk in the bar, and you dressed like a star, rockin’ your f me pumps.

And the men notice you, with your gucci bag crew, can’t tell who he’s lookin’ to. Cuz you all look the same, everyone knows your name, and that’s you whole claim to fame. Never miss a night, cuz your dream in life, is to be a footballers wife.

You don’t like players, that’s what you say-a, but you really wouldn’t mind a millionaire. You don’t like ballers, they don’t do nothing for ya, but you’d love a rich man six foot two or taller. You’re more than a fan, lookin’ for a man, but you end up with one-nights-stands.

He could be your whole life, if you got past one night, but that part never goes right. In the morning you’re vexed, he’s onto the next, and you didn’t even get no taste. Don’t be too upset, if they call you a skank, cuz like the news everyday you get pressed.

You don’t like players, that’s what you say-a, but you really wouldn’t mind a millionaire. Or them big ballers, don’t do nothing for ya. But you’d love a rich man six foot two or taller,

You can’t sit down right, cuz you jeans are too tight, and your lucky its ladies night. With your big empty purse, every week it gets worse, at least your breasts cost more than hers.

So you did miami, cuz you got there for free, but somehow you missed the plane. You did too much e, met somebody, and spent the night getting caned.

Without girls like you, there’d be no fun, we’d go to the club and not see anyone. Without girls like you, there’s no nightlife, all those men just go home to their wives.

Don’t be mad at me, cuz you’re pushing thirty, and your old tricks no longer work.

You should have known from the job, that you always get dumped, so dust off your fuck me pumps

noi, peste cativa ani

Am incredere ca generatia asta va fi mai echilibrata, mai critica si mult mai bine informata decat noi. Singura conditie e sa fie invatati sa-si caute informatiile, sa discearna intre surse bune vs surse proaste si sa li se explice valoarea reala a imensitatii de date la care au acces.

Gandurile astea le aveam de ceva timp, si poate nu le-as fi scris daca nu rasfoiam cartea Mihaelei Nicola – “Cu manusi“. Intr-un paragraf intitulat “Carti, nu computer” autoarea isi arata dezaprobarea fata de parintii care isi obisnuiesc copiii mici cu calculatorul. Unul dintre sfaturi este:

“Folositi computerul cat de tarziu se poate si doar dozat, pentru stimularea perspicacitatii si pentru distractie.“

Asa  mi-am amintit de nativii digitali, notiune care nu se potriveste deloc cu propunerea de mai sus. Nu sunt de acord cu folosirea computerului doar ca o curiozitate, “pentru distractie”. Daca invatam copiii cu ideea ca pe ecranul computerului apar numai chestii distractive, s-ar putea sa ramana cu preconceptia asta. Cred ca asta s-a intamplat cu cei care acum sunt adolescenti: au vazut mai degraba latura de jucarie avansata. De ce? Poate pentru ca asta vedeau si parintii lor.

Nu ma indoiesc ca sunt in continuare multi adulti (40+) care cred cu tarie ca internetul nu e bun de nimic, are numai porcarii in el, fiind cvasi-inutil pentru oamenii seriosi. Ei sunt parintii care isi transfera propria lor teama de ceea ce nu cunosc suficient asupra copiilor lor. Probabil cred ca e mai usor sa fereasca decat sa explice.Oare nu se gandesc ca cei care sunt acum mici vor trai mereu inconjurati de tot mai multa tehnologie? Poate chiar vor avea joburi care se fac in totalitate pe computer – ocupatii care acum 15 ani nu existau (si probabil unele care nici acum nu exista). Discutam subiectul cu Andrei si ne-am dat seama ca amandoi avem astfel de joburi. E absurd sa feresti copilul de computer.

Calea cea mai buna, avand in vedere conditiile in care cresc copiii nativi digital, este sa fie invatati din momentul in care devin curiosi ca internetul si computerul sunt unelte incredibil de puternice care stau la dispozitia lor in primul rand pentru informatie si comunicare.

Ziceam la inceput ca am incredere in generatia urmatoare sa devina mai bine informata si mai greu de manipulat decat suntem noi. Ei nu vor mai sta dupa ce li se serveste din televizor, isi vor cauta singuri tot ce vor sa afle sau sa priveasca. Cel mai probabil vor sti ce se intampla inaintea “televizorului”. Se vor orienta mai bine, vor discerne mai bine, vor avea inca mai multe optiuni iar alegerile lor vor fi inca mai filtrate, mai justificate.

Din pacate conditia principala ca acest lucru sa se intample sta tot in puterea noastra, imigrantii digitali. De acum, educatia are o noua dimensiune pe care parintii ar trebui sa si-o asume mai responsabil decat “lasa internetul ala, numai prostii faci cu el, pune mana pe o carte”. De ce sa ne limitam la o carte, cand am putea accesa cantitati de informatii mai mari decat in toate bibliotecile din oras? Povestea cu prostiile internetului e discutabila. E cam acelasi lucru cu a-ti invata copilul sa-si vada de treaba in loc sa se joace cu ce are prin casa.

Imi imaginez ca frazele astea pot suna rasuflat, dar multi le stiu doar in teorie  (si, desigur, cei care trebuie sa le afle nu vor calca in veci pe aici) fara sa faca legatura ca chestia aia din sufragerie, daca e folosita corect, poate deveni cel mai important instrument de educare si mai ales autoeducare pentru copil.

Cautand imagine pentru articol am aflat ca exista o carte scrisa pe tema asta: Born Digital, de John Palfrey si Urs Gasser. Vad ca se poate comanda de la Okian.ro, in alta parte nu cred ca se gaseste.

Imi doresc sa fi scris mai bine articolul asta dar se simte rugina. Si ora 6 AM.

si imaginara dintre ani ma intriga de cativa ani incoace. Distinctia dintre n si n+1 nu e vizibila in niciun fel, dar pentru asta cred ca o simtim cu totii, indiferent cat incarcam sa negam. Sunt unele sentimente pur si simplu “de masa”, iar asta e cel mai de masa dintre toate.

Parca de fiecare data ma gandesc “ei, si ce” dar pe ultimele momente inainte de schimbarea calendarului ma inmoi si incep sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat si ceea ce nu s-a intamplat. Nu mi-am facut niciodata New Year’s Resolutions pentru ca mi-e teama sa nu ajung peste 365 de zile si sa constat ca am ratat tot ce mi-am propus. Da, I’m chicken. N-am planuri. Stiu bine ce nu vreau sa fac si unde nu vreau sa ajung, dar atat.

Lucrurile pe care le va aduce inevitabil 2011 sunt:

• dizertatia, care vine mana-n mana cu finalul oricarei forme de scoala ever. Am ajuns in punctul in care asta e tot. Doctorat nu am de gand sa fac, sau cel putin nu am de gand sa fac in urmatorii 5 ani pentru ca nu ii vad rostul. Nevoia si capacitatea de a face asa ceva vine odata cu o experienta cat de cat in domeniul in care vrei sa ajungi la acest statut, si nu cred ca 24-25 de ani e momentul.
• primul meu an de munca full. In mod ideal, plin de succesuri. In afara de cazul in care fac ceva incredibil de aiurea si de stupid, la anul pe vremea asta o sa ma laud cu primul meu an incheiat pe acelasi job. Probabil pentru multa lume asta nu inseamna nimic dar e vorba de mine aici, pana la urma :)

Ce imi propun, cu titlul de “as vrea sa fac asa dar who knows”

• sa scriu din nou pe blog. Nu conteaza ca nu ma citeste decat un om (deocamdata). Nu am niciun fel de ambitie decat sa-mi formez obiceiul de a nota. De curand am re-invatat lectia cum ca scrisul ma detensioneaza si imi ordoneaza gandurile, oricat de negre ori amestecate ar fi ele. Terapia prin scris rules.
• sa vad de mai multe ori jumatatea plina, partea roz, avantajul, invatatura dintr-o situatie in asa fel incat sa renunt cel putin partial la realismopesimism.
• sa ma intorc in CPH. “Home is where the heart is”, iar a part of my heart is there, for some reason. Deja mi se pare ca a trecut prea mult timp de cand nu am calcat pe acolo (la 31 ian se fac 2 ani. Of, ce trece timpul.)
• sa imi vad mai bine interesul, pentru ca cel mai probabil nimeni altcineva nu se va gandi sa-mi fie mie bine. Tre’ sa ma obisnuiesc odata cu gandul ca daca esti fraier nu obtii mai nimic.
• sa imi fac mai mult timp. Pentru orice.
• sa am mai multa grija de sanatatea mea. Sa nu mai mananc porcarii si sa ies odata din stadiul de cartof proptit in canapea. Ca doar nu intinerim…
• sa fac ceea ce am de facut din timp, nu in ultimele 3 secunde. Pentru ca m-am saturat de suspans.

Nu stiu ce altceva. Nu stiu daca asta e o lista pentru ca eu prin deciziile de sfarsit de an inteleg obiective punctuale. Dar fie.